CASA GENERALULUI

Audio (625.34K)

Venirea unui număr mare de militari habsburgi a ridicat o problemă serioasă pentru Magistratul sibian. Mai mult, această problemă se amplifică odată cu aducerea muncitorilor și a mai multor soldați care să ajute la construirea citadelei. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Magistratul ia o serie de decizii care să simplifice această situație. Astfel încep a se lua măsuri ca muncitorii să fie așezați în mod grupat într-un spațiu specific și se hotărăște construirea unor cazarme care să încartiruiască armata habsburgică ce până în acel moment era cazată în casele cetățenilor sibieni.

De asemenea, Magistratul observând inexistența unei clădiri adecvate pentru acest scop, hotăraște construirea unei noi clădiri care să devină reședința comandantului armatei imperiale.

Acesta locuia deja într-una din casele din Piața Mare. În 1694, Georg Phillipp Schreyer, secretarul lordului William Paget, ambasadorul Angliei la Constantinopol, atestează existența unei reședințe a generalului imperial.

În 1779 Magistratul cumpără, în dorința de a construi o reședință pentru comandantul imperial militar, casa familiei Bassnern din Piața Mare. În total au fost demolate casele de pe alte trei parcele, dintre care se remarcă și proprietățiile famililor Schemelin și Wilstorsch. Toți proprietarii au primit bonificații pentru pierderea parcelelor. Unul dintre elementele care particularizau situația era existența unei străzi între casele care erau pe aliniamentul de sud al Pieței Mari, aceasta unind piața centrală cu pajiștea care va deveni Piața Schiller, unde erau amenajate la un moment dat mori de hârtie. Casa s-a construit peste stradă, care a devenit astfel pasajul "Generalloch" (Pasajul Generalului). Ea a fost mărită în mai multe rânduri. Dorința Magistratului era ca în aceeași casă să-și desfășoare activitatea Cancelaria militară și în general toată administrația militară.

Secolul al XVIII-lea este unul în care se remarcă o modificare a scopului de folosire a clădirilor din piața centrală a orașului. Dacă în perioada medievală în Piața Mare preponderente erau casele particulare cu proprietari, marile familii patriciene, în perioada habsburgică acestea sunt transformate în clădiri publice sau se construiesc clădiri cu scop precis public. O singură clădire a avut scop particular, Palatul Brukenthal, dar acesta a înghițit parcele a altor două case particulare.