Galerie

BISERICA ȘI MÂNĂSTIREA FRANCISCANĂ

Selarilor nr. 14, Sibiu

Audio (0.98M)

În jurul lui 1425 în Orașul de Sus se așează călugărițele clarise, ordinul feminin al franciscanilor, ordin închinat sfintei Clara. Ele își construiesc prima mânăstire din această parte a cetății Sibiului. Se presupune că acest loc era plin de grădini și de pământuri auxiliare, zona nefiind organizată corespunzător până la apariția acestei mânăstiri, fiind una din ultimele zone ale cetății organizate.

Mânăstirea și-a urmat cursul normal al zilelor până la decizia sașilor de a trece de la cultul catolic la cel protestant, luteran. Clarisele sunt alungate din cetate, iar biserica și mânăstirea devin depozit de cereale al orașului.

Istoria clădirii din strada Șelarilor reîncepe în 1716. Generalul Steinville îi readuce în cetate pe călugării franciscani și primesc de la Magistrat dreptul de a se așeza în cetate, dar nu în vechea mânăstire din Orașul de Jos ci în mânăstirea clariselor. La refacerea mânăstirii ajută și guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis, consilierul gubernial Rosenfels și senatorul Andreas Hook.

În acel an, parintele Anton Schirmer, cel care coordona grupul de călugări alături de Modest Szigrai, a ținut prima slujbă în vechea biserică tocmai de hramul sfântului Anton de Padua.

În 1720 Joseph Weber cumpără parcela vecină a bisericii și extinde mânăstirea în nord. În 1721 mânăstirea devine și convent. Parcela de vest a fost cumpărată în 1723, iar până în 1839 sunt cumpărate și alte terenuri ce duc la extinderea permanentă a mânăstirii. Mânăstirea a fost refăcută alături de biserică, acestea primind un aspect baroc prin elementele de fațadă aduse clădirii principale și construirea turnului clopotniță. Refaceri serioase sunt realizate în 1776, acestea fiind datorate prăbușirii bolților gotice medievale, atunci murind și un călugăr strivit de pietre.

Mânăstirea a funcționat astfel pentru aproape 250 de ani, călugării având în jurisdicție și localitățile Turnu Roșu (Porcești), Porumbacu de Jos, Orlat și Miercurea Sibiului.

În 1949 regimul comunist a decis desființarea ordinele monahale catolice. Cei câțiva călugări sibieni au fost mutați la mânăstirea din Radna, iar de aici unii au fost deportați, alții arestați, iar alții alungați în țări catolice din Occident.

După 1990 biserica a început a fi refolosită de parohia romano-catolică, ținându-se aici servicii religioase, biserica fiind redeschisă rugăciunii. Anul acesta a fost finalizată renovarea completă a bisericii.

Ca o dovadă a istoriei trăite de această clădire rămân mormântul generalului comandant al Transilvaniei Damian Hugo de Virmond, amenajat în 1722 în piatră, și cenotaful contesei Arianna Andlern. În cripta mânăstirii se regăsesc o serie de pietre funerare ale călugărilor, dar și ale diferitelor personalități ce au ales a fi înmormântate aici, printre care guvernatorul Transilvaniei Johann Haller, mort în 1786, și soția sa Sophia Daniela de Vargyas.

Interiorul este transformat în perioada baroc, nava fiind boltită semicilindric cu arce dublou (conectați la pilaștrii). Două capele există pe fațada de nord, aici existând altare laterale. Tot în interior există o statuie a Madonei cu pruncul din secolul al XV-lea, se pare din timpul mânăstirii clariselor. Ultima restaurarea a bisericii a avut loc în 1972.

facebook  twitter  google+  pinterest  email  

În zonă

Cafe Levoslav (112 m)
cafenea Gheorghe Magheru 12, Sibiu

Amber Cafe (232 m)
cafenea Piața Mare 14, Sibiu

Muzeul De Istorie Naturală (252 m)
muzeu Cetății 2, Sibiu

HOME      TOP