Galerie

BASTIONUL HALLER

Corneliu Coposu fn, Sibiu

Audio (1.00M)

Magistratul a luat foarte serios problema apărării orașului în fața armelor de foc și o primă soluție găsită a fost construirea unui turn de foc în fața fortificațiilor mai vulnerabile. Astfel s-a construit Turnul Gros în fața zidurilor de pe actuala stradă Coposu. Acestea erau cele mai vulnerabile deoarece era zona cu zidurile cele mai lungi și așezate într-un traiect drept.

Soluția găsită la mijlocul secolului al XVI-lea a fost adăugarea unui nou șir de ziduri care să dubleze unde este cazul fortificația veche sau să dea un plus de siguranță porțiilor de intrare în cetate.

Astfel au fost construite bastioane în fața porțiilor Cisnădiei, Turnului și Ocnei și s-au construit alte două bastioane care să închidă practic șirul al cincilea de ziduri ce dubla fortificația Orașului de Sus.

Așa apar cele două zwingere care mai apoi se transformă în parcurile Cetății și Soldich/ASTRA și monumentele militare cele mai cunoscute ale cetății. Dintre aceste bastioane în picioare au mai rămas doar două, iar un al treilea se află într-o ruină datorată nenumăratelor modificări ale spațiului.

În 1551 comandantul militar habsburgic, Castaldo, ce se afla cu armata imperială în cetate, inițiază o serie de discuții cu primarul orașului, Petrus Haller, pentru construirea unui bastion în zona lacului Croitorilor (parcul Tineretului de astăzi), pentru a păzi și mai bine drumul ce venea de la Brașov dar și colțul sud-estic de cetate.

Decizia este una pozitivă astfel că atât Magistratul cât și primarul Haller au alocat banii necesari construcției bastionului. Arhitectul era unul italian, pe numele său Alessandro Clippa. El era ajutat de meșterii Peter Nurnberger și Georg Waal, probabil amândoi fiind contractați, nefiind sibieni în origine.

În 1558 construcția este finalizată, fiindu-i aduse ultimele amenajări. Este primul bastion construit la Sibiu și unul dintre cele mai vechi din Transilvania. El are 223 de metri cu o înălțime de aproximativ 9 metri. Forma sa este una asemăntoare asului de pică.

Bastionului rezistă asediilor Sibiului din 1602 - 1603, din 1658, din 1704 dar mai ales al celui din 1660 al lui Gheorgy Rackoczy al II-lea.

Bastionul respectă planul de construire a unei astfel de construcții, fiind amenajat din cărămidă și cu un miez de pământ. La baza superioară este amenajat din piatră o distanțare ce avea scopul de a nu da posibilitatea asediatorilor de a încerca surmontarea zidurilor cu scări. Coridoarele din interiorul unui bastion, prezente și în cazul bastionului Haller sunt cele care au dat naștere la poveștile despre tunelurile Sibiului.

Încă de la început au fost amenajate gurile de tun, poziționate cu scopul de a apăra cele două laturi de zid, drepte și vulnerabile. Găsim două astfel de guri spre zidul de pe strada Coposu și alte trei spre zidul din Parcul Tineretului. Aceste guri se numeau urechi, ele mascând cazematele din bastion.

Odată cu trecere perioadei în care zidurile erau necesare în apărarea unei localități, armata austriacă, proprietara acestui teren, a decis folosirea bastionului în alt scop decât cel defensiv. În octombrie 1771 pe bastion este amenajată un manej, adică o școală de călărie.

În 1911 Administrația Financiară de Stat, pentru 50.000 de coroane, preia bastionul, demolează manejul și deschide aici o școlă de moașe. Spitalul de obstretică și ginecologie avea în acel moment 80 de paturi, iar școala caza 40 de eleve.

Acest rost s-a păstrat până astăzi, școala de moașe transformându-se în maternitate, parte din Spitalul Județean Sibiu.

facebook  twitter  google+  pinterest  email  

În zonă

Muzeul De Istorie Naturală (222 m)
muzeu Cetății 2, Sibiu

Cafe Levoslav (250 m)
cafenea Gheorghe Magheru 12, Sibiu

Pardon Café & Bistro (297 m)
cafenea Cetății 14, Sibiu

HOME      TOP