Sibiul este un oraș cu o vechime de peste 800 de ani, un document semnat de papa Celestin al II-lea atestând existența acestuia.
Sibiul a fost fondat de colonizatorii flandrezi și germani aduși de regele Geza al II-lea în Transilvania. Primele case s-au construit din lemn la intersecția străzilor de astăzi 9 Mai, Faurului și Ocnei. Localitatea se dezvoltă repede. Distrugerile provocate de atacul armatelor mongole din 1241 îi obligă pe sibieni să-şi fortifice așezarea cu ziduri de piatră. Astfel vechea curte a greavului - Piața Huet de astăzi - devine prima incintă de fortificație a Sibiului. Aceasta este urmată rapid de cea de a doua incintă de fortificație din jurul Pieței Mici de astăzi. La 1292 este atestat primul spital din spațiul românesc de astăzi.
Dezvoltarea continuă cu cea de a treia centură de fortificații, la mijlocul secolului al XIV-lea, ce cuprindea Orașul de Sus. Fortificarea și începerea construirii bisericii gotice se intersectează cu transformarea Sibiului în oraș atestată în 1366. În 1380 este atestată prima școală din spațiul românesc de astăzi.
Secolul următor, al XV-lea, este afectat de desele asedii otomane care nu au reușit a cuceri Sibiului, cetate considerată de papa Eugen al IV-lea drept un „bastion al creștinătății”. Este secolul în care la Sibiu se scriu de către primarul Thomas Altemberger primele reglementări ale unui oraș din spațiul României de astăzi.
În secolul al XVI-lea, Sibiul se implică în lupta pentru coroana Ungariei și pentru principatul Transilvaniei în urma dezastrului militar de la Mohacs din 1526. Asediat și părăsit de toți aliații, Sibiul recunoaște în 1541 pe principele Transilvaniei, Janos Zapolya. Paralel cu această viață agitată din punct de vedere politic și militar, Sibiul este locul în care se așează Konrad Haas, inventatorul rachetei (1566). În aceeași perioadă la Sibiu Lukas Trapoldner deschide prima tipografie din spațiul românesc de astăzi unde s-au tipărit prima carte, primul manual școlar, prima carte științifică și prima carte în limba română. Este perioada când Sibiul devine cel mai bogat oraș din Transilvania și unul dintre cele mai mari din zona aceasta a Europei.
În secolul al XVII-lea, Sibiul este atacat pe rând de armatele principilor transilvani care doreau a controla bogăția sa. Pe rând Gabriel Bathory, Gheorghe Rackoczy al II-lea încearcă a-l cuceri. Sub aceste continue atacuri răzbate lupta sibienilor pentru identitatea proprie și drepturile lor. Se remarcă demersurile comitelui Albert Huet. La finalul secolului sibienii se implică în ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic. Pentru meritele și ajutorul dat, împăratul alege Sibiul drept capitală a Transilvaniei în anul 1692.
Sub aceste auspicii Sibiul intră în secolul al XVIII-lea în era lui Samuel von Brukenthal. Consilierul împărătesei Maria Theresia este numit guvernator al provinciei. Reforma administrativă și cea financiară sunt cele mai importante legi ale baronului. El lasă Sibiului unul dintre cele mai frumoase palate baroc din spațiul românesc, dar și primul muzeu public, al treilea din Europa. În același timp la Sibiu activează Martin Hochmeister, cel care a deschis primul teatru din spațiul românesc de astăzi.
Finalul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea stau sub semnul creșterii presiunii românești. Episcopia se mută la Sibiu, se deschide prima școală românească din oraș și tot mai multe personalități ajung în capitala transilvană. Sibiul trece prin tumultul Revoluției de la 1848 când este cucerit și eliberat de câteva ori. Sibiul a fost centrul mișcării de emancipare a germanilor, dar și a românilor.
A doua jumătate a secolului al XIX-lea stă sub semnul mișcării de emancipare a românilor sub oblăduirea lui Andrei Șaguna, mitropolitul Ardealului și al Asociațiunii ASTRA. Se deschide prima bancă românească, se înființează primul partid românesc, iar Ioan Slavici tipărește Tribuna, ziar care este tipărit și astăzi.
Toate acestea duc ca la finalul Primului Război Mondial, odată cu Unirea Transilvaniei cu România, la Sibiu să funcționeze Consiliul Dirigent, un veritabil guvern al provinciei. Orașul se dezvoltă și ajunge a construi noi cartiere în perioada interbelică. În perioada comunistă orașul pierde din farmecul său prin dispariția unor monumente importante. În același timp se construiesc cartierele mari de blocuri, iar satele Turnișor și Gușterița devin parte a orașului.
Revoluția din 1989 însângerează orașul Sibiu, unul dintre cele mai lovite de acele zile. Încet orașul Sibiu înflorește şi se reconstruiește. În ultimii zece ani, Sibiul își redescoperă moștenirea istorică și culturală. În 2007, pentru aceste valori, dar și pentru calitatea vieții culturale, Sibiul a fost Capitala Culturală a Europei.
Audio (1.30M)